Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.

Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.

Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”

De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.

După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cinci sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.

După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.

După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.

Iată spiţa neamului lui Terah: Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. – Haran a născut pe Lot.

Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, şi numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.

Terah a luat pe fiul său, Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, nora sa, nevasta fiului său, Avram. Au ieşit împreună din Ur, din Haldeea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo.